| 1.
|
DIBĂC'IE, dibăcii, s.f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusinţă. ♦ Siretenie, viclenie; rafinament. - Dibaci + suf. -ie.
Sursă
: DEX'98
(61622)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
DIBĂC'IE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. in-teligenţă. Sursă
: Sinonime
( 181743)
- siveco |
| |
| 3.
|
dibăc'ie s. f., art. dibăc'ia, g.-d. art. dibăc'iei; pl. dibăc'ii, art. dibăc'iile
Sursă
: DOR
(240595)
- siveco |
| |
| 4.
|
DIBĂC'I//E ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusinţă; dexteritate; abilitate. [Art. dibăcia; G.-D. dibăciei; Sil. -ci-e] /dibaci + suf. ~ie
Sursă
: NODEX
(332090)
- siveco |
| |
|
|